daca vrei sa ai un prieten comporta-te ca un prieten

,,Cel putin jumatate din fericirea de pe lume se datoreaza prieteniei''Aristotel.....
Una dintre cele mai mari bucurii pe care mi le aduce viata sunt prietenii de la care am ce invata si pentru ca niciodata poate nu am stiut sa le multumesc pt tot ceea ce au facut pentru mine,si ca ei au fost stalpii de sprijin ai vietii mele.Va multumesc voua ca ma acceptati asa cum sunt...si sunteti acolo cand am nevoie de voi,si poate cuvintele nu sunt suficiente pt a descrie sentimentele mele fata de voi...

daca poti visa,acel ceva devine realitate.....

cand am ajuns in UK,nu aveam decat strictul necesar:o prietena,un laptop,o camera foto,si un ,,bagaj'' de amintiri.Stiam ca, pentru a-mi crea si mentine o situatie solida in acest oras,trebuie sa fiu puternica si extrem de disciplinata.Mai stiam si ca nu voiam la un moment dat,peste luni de zile,sa ajung sa imi spun ,,asta nu e viata pe care mi-o doream.nu asta visam sa ajung,''Naiva si idealista eram hotarata sa imi indeplinesc visurile,si intr_un fel sau altul sa las in urma orasul natal si amintirile ce ma tineu legata de el.Am trecut prin multe chinuri pina sa imi dau seama ca fara organizare viata nu poate fi decat haotica.Insa pina sa ma hotarasc sa fac ceva,am vazut cum ocazii importante s-au dus pe apa sambetei.O imensa parte din energia mea s-a cheltuit pe eforturile de a naviga prin haos in loc sa se concentreze asupra scopurilor si prioritatilor.Insa mi-am dat seama ca nimic nu poate merge ca pe roate in viata asta,si am pierdut prea mult timp si prea multe persoane dragi mie...doar pt ca nu am fost organizata in gandire si in sentimente.Recent,m-am intors din tara,unde un amic mi-a spus un lucru' care mi-a dat de gandit,a fost ceva de genul,,tu stii multe teorie insa iti e greu sa o pui in practica''pe moment poate am fost tentata sa cred asta,insa apoi mi-am dat seama ,da ,exista adevar in vorbele lui insa...ca sa ajungi s judeci un om sau s faci o remarca la adresa lui trebuie s il cunosti foarte bine,pt ca aparentele mereu insala,sunt oameni care ne par a fi antipatici dar apoi se dovedesc a fi prieteni de nadejde.Capacitatile de a te adapta ,de a te schimba si de a creste launtric sunt esentiale in dezvoltarea personala..imediat ce am ajuns aici dupa vacanta din romania,mi-am spus,,m-am saturat de starea asta de lucruri si sunt hotarata sa fac ceva s-o inbunatatesc,,recunosc mi-a trebuit curaj pentru a infrunta realitataea si a imi examina defectele.Cred ca acesta a fost unul din momentele cand viitorul mi s-a clarificat si a inceput s capete forma...Insa in viata nimic nu merge ca pe roate,m-am confruntat si eu cu o multime de oprelisti.Au fost momnet cand eram gata sa renunt si s ma intorc in tara,insa,cu putin ajutor am depasit aceste momente de slabiciunemsi am reusit s ma mentin in cursa si sa inving dificultatile.De multe ori oprelistele m-au adus,in final.mai aproape de telul pe care mi-l propusesem,si mai presus de toate nu am uitat ca forta de care aveam nevoie venea din mine.Confucius spunea ,,Adeavaratul defect e sa ai defecte si sa nu incerci sa le repari''.Haideti sa vedem ce este rau in noi,ce putem corecta,pentru a deveni oameni mai buni,nu mai judecati pe altii pt ceea ce fac si nici pt ceea ce sunt,iubitii ca pe voi insiva....deveniti mai buni.

Fake People vs. Real People: Who Do You Prefer?

azi mi s-a intamplat un lucru destul de ciudat...realizez pe zi ce trece ca sunt inconjurata de oamani falsi ,car stiu s isi ascunda adevaratul caracter sub o masca atat de buna,incat imi ia foarte mult timp sa ii descopar.....dar,parca si cand stiu k nu ar trebui sa am astefel de persoane linga mine..nu o pot inlatura definitiv..ceva ma tine legata de ei...oamenii falsi ma innebunesc,as preferea ca cineva sa ma urasca sau sa nu ma suporte pentru ceea ce sunt decat sa pretinda ca imi sunt cei mai buni prieteni..nu vreau s fiu rautacioasa...dar am ajuns in punctul in care nu mai suport falsitatea..si stiu bine k nu putem trai singuri,Deşi mulţi dintre noi ne amăgim că ne este mai uşor dacă nu avem de împărţit nimic cu nimeni, mai devreme sau mai târziu, descoperim că am fi dispuşi să dăm orice doar pentru a putea împărţi singurătatea cu cineva. si cred ca singuratatea e cea mai dureroasa,noroc de internet ca te mai scoate din depresie si te pune in legatura cu lumea exterioara....;)). Banii pot cumpăra aproape orice, dar devin inutili atunci când vrem prieteni adevăraţi alături de noi.Si da,s-ar putea spun e ca femeile sunt innebunite dupa bani,da ,asa este,iubesc gentile,pantofii..shoppingul in general...si cheltui foarte mult pt asa ceva...dar credeti ca aceia dintre noi care au alături oameni dispuşi să-i sprijine necondiţionat, să le ofere cu generozitate timp din viaţa lor, răbdare şi afecţiune, se pot considera cu adevărat bogaţi. Nimic nu e mai frumos decât să împarţi bucuriile şi tristeţile cu cei dispuşi să-ţi ofere un umăr pe care să te sprijini şi nu aşteaptă nimic în schimb. Nimic nu e mai preţios decât o îmbrăţişare caldă şi sinceră atunci când cuvintele nu îşi mai găsesc locul şi aşa, în tăcere să simţi cum poverile îţi sunt mai uşoare pentru că nu eşti singur. Cred din tot sufletul că un gest de solidaritate face mai mult decât orice câştig obţinut prin competiţie. Compasiunea şi ajutorul ofe­rit cu generozitate în momentele de răscruce, aduc în viaţa oamenilor din jurul nostru mai multă susţinere decât orice altceva. Grija plină de tandreţe, răbdarea şi înţelegerea celor de lângă noi, ne fac să simţim că viaţa e infinit mai uşoară când o împarţi cu ceilalţi, este mult mai frumoasă când te bucuri de ea alături de cei care aleg să te însoţească pe o bucată de drum, călătorind împreună. Orice avem se dublează atunci când împărţim cu ceilalţi!dar exista si o parte negativa...se spune ca atunci cabd faci fapte bune esti luat de ,,fraier'' si asa si este am simtit-o nu o data pe pielea mea..si asta pt ca cei din jur nu stiu sa aprecieze ce au linga ei.. Nu avem nevoie să ne dăm seama de acest lucru, doar când am ajuns pe marginea prăpastiei. Nu avem de ce să aşteptăm ca altcineva să facă primul pasul şi să ne ofere ceva, pentru ca abia apoi să răspundem. Dacă noi am înţeles că avem nevoie să dăruim, să împărţim, să ne deschidem sufletele ca să ne putem întâlni autentic cu ceilalţi, dincolo de frica de a fi vulnerabili sau răniţi, atunci vom alege să cultivăm relaţii frumoase, sincere şi devotate cu cei din jur. Multe uităm în viaţa asta, dar cu siguranţă ne vom aminti cu uşurinţă şi plăcere de oamenii din viaţa noastră care au ştiut să ne fie alături atunci când am avut nevoie. Aceste amintiri sunt de nepreţuit ....

i'm back'-))

wow,a trecut ceva timp de cand nu am mai scris...de fapt am si uitat de existenta acestui blog...si cand l-am citit,m-au cuprins amintirile,asa ca...nu a mai durat mult si am sters toate postarile de la sfarsitul anului 2009 deoarece mi s-au parut cam.'dureroase'si nu am vrut se le mai retraiesc..pentru ca sunt o persoana noua..pt ca nu vreau sa mai aud de lucruri rele,pentru ca ,,what is done is done",pentru ca,recunosc ,am invatat din greselile facute si nu o sa le mai fac niciodata,pentru ca daca nu as fi gresit atunci nu as fi ajuns acum aici,pentru ca stiu ce si cine conteaza in viatza mea si multi de ,,pentru ca'' ar mai putea exista,dar nu mai are rost sa ii enumar...orice s-a intamplat in trecut,acum s-a terminat,nu pot face nimic ca sa schimb ce a fost,de aceea trebuie sa ne indreptam atentia catre ,,aici'' si ,,acum''.este greu sa rezistam tentatiilor,si gandurilor care vor sa ne trimita din nou in trecut dar daca vrem sa avem o viata de succes,trebuie sa ne indreptam atentia la ceea ce ni se intampla acum,pentru ca singurul mod de a trai este in prezent.sa vedem trecutul ca o camera separata de cea in care traim acum....poti sa o vizitezi ,dar nu mai locuiesti acolo de ceva vreme.casa e acum aici.fiecare secunda din acest prezent e pretioasa.nu rata ce ti se intampla acum doar pentru ca esti prea ocupat sa petreci prea mult timp in ,,camera veche''.traieste,aici,acum,traieste acest moment...

Adevărata personalitate a unui individ este redată de felul în care tratează o persoană care nu-i poate oferi nimic în schimb.

8.08.2009.---one day


e greu sa ii judeci pe ceilalti si deciziile pe care le-au luat. nu stii niciodata ce au simtit si trait ei! pt ca nu ai fost in pielea lor. cum zice in Biblie...sa ridice piatra acela fara de pacat...cam asa si cu cei care se grabesc sa ii puna pe ceilalti la zid. sunt situatii in viata cand iubesti pe cineva si cu toate astea mai e nevoie si de altceva, nu iti e bine cu totul in situatia in care te afli. sau pur si simplu simti nevoia de o schimbare. si atunci poti lua si decizii nefericite; atat pt tine cat si pt cei apropiati tie. important e pt fiecare in parte sa se gandeasca: "de ce?" de ce am facut asta atunci? de ce asa si nu altfel? cand reusesti sa gasesti raspunsul la intrebarile astea poti vedea viata si cu alti ochi, intelege mai mult; pe tine spre exemplu. iar noi suntem cele mai mari mistere. de ce? pt ca ne e MULT prea teama sa dam de noi, sa ne descoperim, sa ne cunoastem si sa recunoastem cine suntem cu adevarat. pt asta e nevoie de mult curaj!